Acasa
MINTEA
Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă
Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,
Maestrul îşi dirijează
Gândurile hoinare.
Asemenea unui peşte afară din apă,
Eşuat pe ţărm,
Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.
Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?
Ele tremură, sunt instabile,
Rătăcesc după cum vor.
Este bine a le controla,
Iar a le stăpâni aduce fericirea.
Dar cât de subtile sunt,
Cât de evazive!
Este necesar a le calma,
Şi dominându-le a găsi fericirea.
Cu uşurinţă
Maestrul îşi potoleşte gândurile.
El pune capăt rătăcirii lor.
Stând în grota inimii,
Găseşte fericirea.
Cum poate o minte agitată
Să înţeleagă Calea?
Dacă un om este tulburat,
Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.
O minte calmă,
Nu mai caută să cântărească
Ce este drept şi ce nu,
O minte dincolo de orice opinie,
Veghează şi înţelege.
Cunoaşte că trupul este un vas de sticlă fragil,
Şi fortifică-ţi mintea!
În orice încercare
Lasă înţelepciunea să lupte pentru tine,
Să apere ceea ce ai câştigat.
Curând corpul este lepădat.
Ce va mai simţi el?
Un buştean nefolositor, întins pe pământ.
Ce va mai şti el?
Cel mai rău duşman al tău nu-ţi poate dăuna
La fel de mult ca propriile-ţi gânduri, ne păzite.
Dar odată stăpânite,
Nimeni nu te poate ajuta la fel de mult,
Nici măcar tatăl sau mama ta.
Asemenea făurarului ce-şi îndreaptă
Săgeţile, cioplindu-le cu grijă,
Maestrul îşi dirijează
Gândurile hoinare.
Asemenea unui peşte afară din apă,
Eşuat pe ţărm,
Gândurile se zvârcolesc şi freamătă.
Cum s-ar putea ele scutura de dorinţă?
Ele tremură, sunt instabile,
Rătăcesc după cum vor.
Este bine a le controla,
Iar a le stăpâni aduce fericirea.
Dar cât de subtile sunt,
Cât de evazive!
Este necesar a le calma,
Şi dominându-le a găsi fericirea.
Cu uşurinţă
Maestrul îşi potoleşte gândurile.
El pune capăt rătăcirii lor.
Stând în grota inimii,
Găseşte fericirea.
Cum poate o minte agitată
Să înţeleagă Calea?
Dacă un om este tulburat,
Cunoaşterea nu-l va umple niciodată.
O minte calmă,
Nu mai caută să cântărească
Ce este drept şi ce nu,
O minte dincolo de orice opinie,
Veghează şi înţelege.
Cunoaşte că trupul este un vas de sticlă fragil,
Şi fortifică-ţi mintea!
În orice încercare
Lasă înţelepciunea să lupte pentru tine,
Să apere ceea ce ai câştigat.
Curând corpul este lepădat.
Ce va mai simţi el?
Un buştean nefolositor, întins pe pământ.
Ce va mai şti el?
Cel mai rău duşman al tău nu-ţi poate dăuna
La fel de mult ca propriile-ţi gânduri, ne păzite.
Dar odată stăpânite,
Nimeni nu te poate ajuta la fel de mult,
Nici măcar tatăl sau mama ta.
» Suntem in aceeasi barca !
» Despre Biblie !
» Omul in afara trupului
» Egoismul !
» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
» Despre iubire !
» O singura inima,o singura minte.
» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala