Omul in afara trupului

Din cartea omul in afara trupului



Un eveniment neobisnuit

Eugen Nicolae Gisca reprezinta un caz tipic de persoana, care, in urma unui soc
existential, si-a schimbat mentalitatea materialista cu cea specifica unui investigator
spiritual.

Lucrand la o sectie de transformatoare a unei mari intreprinderi, Eugen a avut un
accident de munca care i-a modificat structura aurica, ceea ce i-a permis sa patrunda
constient, in stare de veghe, intr-un alt palier al cosmosului, in care percepe fiinte si
evenimente total diferite de cele care pot fi observate prin intermediul simturilor fizice.
In acea zi cruciala pentru existenta lui, de om obisnuit intr-o lume obisnuita, Eugen
si-a inceput programul de lucru ca de obicei, si nici o stare speciala nu anunta ca se va
petrece ceva important. Era in apropierea sarbatorii Pastelui, anul de gratie 1994.
Potrivit caietului de sarcini din ziua respectiva, Eugen trebuia sa patrunda in zona
imprejmuita unde se afla, in proba, un transformator de mare putere. Lucrand la
transformator, la un moment dat, in apropiere, dar suficient de departe pentru a nu-l
afecta fizic, a avut loc un scurt-circuit puternic, iar Eugen si-a pierdut, pentru cateva
fractiuni de secunda, cunostinta.

A remarcat totusi cum un val de caldura l-a strafulgerat dinspre baza coloanei
vertebrale spre crestetul capului. Parea ca el insusi se transformase intr-o fantana
arteziana; suvoiul de caldura urca cu violenta dinspre baza trupului spre crestetul
capului, pentru a izbucni in afara cu mare intensitate. Desi trupul era fierbinte,
crestetul capului ramasese rece ca gheata. Undeva, in crestet, parca se deschisese ceva
ce semana cu o antena parabolica, iar suvoiul de neoprit se scurgea in afara. Intregul
cap incepuse sa pulseze, iar in zona fruntii aparuse o senzatie de durere, ca si cum ar fi
avut un tarus fierbinte infipt intre sprancene.

Dupa ce pulsatiile cald-rece s-au diminuat sau poate n-au mai fost constientizate,
Eugen a remarcat cu stupoare cum mediul familiar se estompeaza treptat, lasand locul
unui alt mediu, pe care-l vedea pentru prima oara. Datorita faptului ca evenimentele
derulate foarte rapid i-au produs o senzatie de greata intensa, s-a asezat pe o bancuta
din lemn, dintre acelea care pot fi gasite in orice intreprindere. In locul imaginii atat de
familiare a locului de munca, el distingea foarte clar o alta imagine, ca rupta dintr-un
vis, a unei alte lumi. O lume diferita, desi asemanatoare cu lumea materiala. Arbusti,
fructe, flori formau, intr-adevar, un peisaj de basm.

In primele fractiuni de secunda, la fel ca orice om aflat in astfel de situatii, nici nu a
realizat ce se intampla. Imaginile s-au succedat pe retina, au fost inregistrate automat
intr-un colt al constiintei, dar nu au fost analizate corespunzator. Eugen privea imagini
dintr-o alta lume, fara sa realizeze ce se petrece. Surpriza a venit in cateva secunde;
cand sa se ridice de pe bancuta pe care se asezase, s-a vazut pe sine in doua ipostaze
diferite, in doua trupuri diferite. Prima tocmai se ridica de pe bancuta, iar cealalta sta in
continuare asezata. Cele doua "personalitati" se priveau una pe cealalta stupefiate.
Pe banca continua sa stea trupul material, care nu apucase sa se ridice, iar in
picioare se afla o dublura din "fum". 

Cea reala era asezata pe bancuta de lemn, iar cea
din "fum" statea in picioare. Fiecare dintre ele o privea pe cealalta si spunea eu. Trupul
din "fum" sau, mai corect spus, din lumina era identic cu trupul material, cu deosebirea
ca se prezenta intr-o stare oarecum idealizata: dantura perfecta, parul lung si ondulat si
nu scurt si destul de rar, precum era in realitate. Dar nici n-a avut timp sa cerceteze
prea amanuntit fenomenul, ca dublura energetica, trupul de lumina, a revenit brusc, ca
aspirat, in trupul material, iar atentia lui Eugen a fost atrasa de peisajul ce se deschidea
in jurul sau. Un peisaj cu adevarat paradisiac, in care arbori si pomi fructiferi, de
diferite forme si categorii, se intindeau pana departe, la marginea orizontului observabil.
O lume paralela se insera lumii materiale, atat de familiara.

La un moment dat, dupa ce, parca pierdut in observarea a ceea ce nu trebuia sa se
afle acolo, Eugen a tresarit brusc cand, chiar in fata lui, la nici doi metri, a aparut o
fiinta stralucitoare, in trup asemanator, ca esenta, dublurii sale energetice. Purta o
haina cu falduri, ce se prelingea vaporos peste o statura impresionanta ce masura
aproape doi metri si jumatate inaltime. Fiinta respectiva levita la mica distanta de solul
acelei lumi, foarte atenta la miscarile fiintei umane, pe care o observa prin ochii negri,
lipsiti de iris.

La un moment dat, fiinta respectiva i-a intins lui Eugen o mica bila luminoasa, ca un
glob terestru, pe suprafata caruia se puteau remarca clar contururile unor continente.
Totusi, la o privire superficiala aruncata de Eugen, era evident ca nu semana cu globul
terestru, intrucat configuratia uscatului si a apei era total diferita.
Curios, Eugen a intins mana pentru a lua globul luminos, dar, chiar in acel moment,
de undeva de foarte departe, dintr-un alt timp si alt spatiu, ceva sau cineva l-a
impiedicat sa faca acest gest, iar imaginea pe care a avut-o, de data aceasta in minte,
era a bunicii sale, defuncta de mult timp. In acel moment, Eugen a pierdut contactul cu
acea lume si a revenit, nu fara parere de rau, in lumea atat de familiara si de prozaica a
bancului de lucru, alaturi de transformatorul de mare putere.