Acasa
BĂTRÎNEŢEA
Lumea este în flăcări!
Iar tu râzi?
Eşti în întunericul cel mai adânc.
Oare nu vei cere lumină?
Căci ce este trupul—
O păpuşă colorată, o jucărie,
Dezmembrat, bolnav şi plin de iluzii,
O umbră schimbătoare ce dispare.
Cât de fragil este el!
Bolnăvicios şi muritor,
Se îmbolnăveşte, moare şi se descompune.
Ca orice lucru viu,
În cele din urmă dispare.
Ce sunt aceste oase albicioase?
Carapacea găunoasă şi pleava unei primăveri de mult apuse.
Iar tu râzi?
Tu eşti o casă de oase,
Carne şi sânge pentru tencuială.
Mândria sălăşluieşte în tine,
Precum şi ipocrizia, decăderea şi moartea.
Glorioasele care ale regelui sunt sfărâmate.
Aşa şi trupul se întoarce în ţărână.
Spiritul Pur este neschimbător,
Acest lucru, cel pur îl face cunoscut celui de asemenea pur.
Omul ignorant este ca o vită.
El creşte în dimensiune, nu şi în înţelepciune.
"În zadar am căutat constructorul casei mele
Prin nenumăratele vieţi.
Nu L-am putut găsi..."
Cât de dificil este să treci prin viaţă după viaţă!
"Dar acum pot să Te văd, O Făuritorule!
Şi niciodată nu-mi vei mai construi o casă.
Am sfărâmat stâlpii de susţinere,
Am dărâmat acoperişul,
Am alungat dorinţele.
Iar acum mintea mea este liberă"
Nu este nici un peşte în lac.
Cocostârcul îşi întinde gâtul, stând nemişcat în apă.
Supărat este omul care în tinereţea lui,
A trăit desfrânat şi şi-a risipit norocul—
Pală e strălucirea omului
Trist ca un arcuş rupt,
După ce toate acestea se nasc şi trec în nefiinţă.
Lumea este în flăcări!
Iar tu râzi?
Eşti în întunericul cel mai adânc.
Oare nu vei cere lumină?
Căci ce este trupul—
O păpuşă colorată, o jucărie,
Dezmembrat, bolnav şi plin de iluzii,
O umbră schimbătoare ce dispare.
Cât de fragil este el!
Bolnăvicios şi muritor,
Se îmbolnăveşte, moare şi se descompune.
Ca orice lucru viu,
În cele din urmă dispare.
Ce sunt aceste oase albicioase?
Carapacea găunoasă şi pleava unei primăveri de mult apuse.
Iar tu râzi?
Tu eşti o casă de oase,
Carne şi sânge pentru tencuială.
Mândria sălăşluieşte în tine,
Precum şi ipocrizia, decăderea şi moartea.
Glorioasele care ale regelui sunt sfărâmate.
Aşa şi trupul se întoarce în ţărână.
Spiritul Pur este neschimbător,
Acest lucru, cel pur îl face cunoscut celui de asemenea pur.
Omul ignorant este ca o vită.
El creşte în dimensiune, nu şi în înţelepciune.
"În zadar am căutat constructorul casei mele
Prin nenumăratele vieţi.
Nu L-am putut găsi..."
Cât de dificil este să treci prin viaţă după viaţă!
"Dar acum pot să Te văd, O Făuritorule!
Şi niciodată nu-mi vei mai construi o casă.
Am sfărâmat stâlpii de susţinere,
Am dărâmat acoperişul,
Am alungat dorinţele.
Iar acum mintea mea este liberă"
Nu este nici un peşte în lac.
Cocostârcul îşi întinde gâtul, stând nemişcat în apă.
Supărat este omul care în tinereţea lui,
A trăit desfrânat şi şi-a risipit norocul—
Pală e strălucirea omului
Trist ca un arcuş rupt,
După ce toate acestea se nasc şi trec în nefiinţă.
» Suntem in aceeasi barca !
» Despre Biblie !
» Omul in afara trupului
» Egoismul !
» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
» Despre iubire !
» O singura inima,o singura minte.
» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala