Acasa
ADEVĂRATUL MAESTRU
Fără dorinţă,
Din toată inima ta
Opreşte şuvoiul.
Când lumea se dizolvă
Totul devine clar.
Treci dincolo
Pe un drum sau altul,
Către ţărmul îndepărtat,
Acolo unde lumea se dizolva
Şi totul devine clar.
Dincolo de acest ţărm,
Dincolo de celălalt ţărm,
Dincolo de orice,
Unde nu există început,
Şi nici sfârşit.
Mergi, fără frică!
Meditează.
Trăieşte în puritate.
Fii tăcut.
Fă-ţi datoria, cu răspundere.
Zilnic soarele străluceşte,
Şi războinicul în armura lui străluceşte.
Noaptea luna străluceşte,
Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.
Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
Străluceşte în lumina spiritului,
Zi şi noapte.
Un Maestru renunţă la răutate.
El este senin.
Lasă totul în urmă.
El nu este ofensat
Şi nici nu jigneşte pe cineva.
Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.
Vai de cel
Ce ridică mâna asupra altuia,
Şi cu atât mai rău
Pentru cel ce se răzbună.
Rezistă plăcerilor lumeşti
Şi impulsului de a răni—
Până ce suferinţa dispare.
Niciodată nu aduce ofensă
Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.
Slăveşte-L pe Cel Treaz,
Ce-ţi arată Calea.
Onorează focul sacrificiului Său.
Părul împletit, sau familia, sau casta
Nu fac din El un Maestru.
Ci adevărul şi bunătatea,
Cu care este binecuvântat.
Părul tău este încurcat
Şi stai pe o piele fină de căprioară.
Ce prostie!
Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.
Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
Emaciat,
Singur în pădure
El stă şi meditează.
Un om nu se naşte stăpân pe sine.
Un Maestru nu este niciodată mândru.
El nu-i bârfeşte pe alţii.
Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.
El este fără teamă.
Nu tremură.
Nimic nu-L leagă,
Este liber în mod desăvârşit.
Astfel, taie
Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
Slăbeşte legăturile.
Deschide uşa somnului
Şi trezeşte-te.
Maestrul îndură
Insultele şi tratamentul necorespunzător,
Fără a reacţiona.
Căci spiritul Lui este o armă.
Nu este vreodată mânios.
Îşi respectă promisiunile.
Nu este confuz, este hotărât.
"Acesta este ultima mea naştere!", spune El!
Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
Dar El este neclintit.
Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
Şi şi-a aruncat povara.
El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
Şi le cunoaşte natura.
Ştie să discernă
Şi astfel ajunge la capătul drumului.
Nu zăboveşte
Cu cei ce au o casă,
Nici cu cei fără adăpost.
Nu aşteaptă ceva,
Călătoreşte singur.
Nu răneşte pe nimeni.
Nu ucide vreodată.
El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
Cu pace şi detaşament
Printre calici şi mofturoşi.
Răutatea cade de pe El,
Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.
Nu aduce prejudicii nimănui.
Chiar dacă spune adevărul.
Cuvintele lui sunt curate,
Niciodată aspre.
Orice nu-I aparţine
Refuză,
Bun sau rău, mare sau mic.
Nu doreşte nimic de la lumea asta
Şi nici de la cea viitoare.
Este liber!
Fără dorinţă, fără îndoială,
Mai presus de judecată şi necaz,
Mai presus de plăcerea simţurilor,
A trecut dincolo de timp.
Este pur şi liber.
Cât de curat este EL.
Este luna clară.
Este serenitatea.
Este strălucirea.
Căci a depăşit
Viaţă după viaţă,
Drumul murdar şi înşelător al iluziei.
Nu tremură,
Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
A găsit Pacea.
Cu calm
Părăseşte viaţa,
Casa, plăcerea şi dorinţa.
Nici un om nu-L poate reţine.
Nici un zeu.
Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.
Dorinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce,
Suferinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce.
Este calm.
Sămânţa renaşterii din EL
A murit.
A cucerit toate lumile interioare.
Cu ochii nepărtinitori
Priveşte pretutindeni
Suişurile şi coborâşurile.
Şi cu mare bucurie
Realizează că a terminat.
S-a trezit din somn.
Iar Calea pe care a apucat
Este ascunsă oamenilor,
Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
Prin virtutea purităţii Lui.
În El nu mai există ziua de ieri,
Nici mâine,
Nici azi.
Nu posedă nimic,
Nu doreşte nimic.
Este plin de putere.
Neînfricat, înţelept, slăvit.
A supus toate lucrurile.
Priveşte prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la finalul drumului,
A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
Nenumăratelor morţi.
Dincolo de suferinţa iadului,
Dincolo de marea bucurie a paradisului,
Prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la sfârşitul drumului.
Tot ce-a avut de făcut, a făcut.
Şi acum este UNU-L.
Fără dorinţă,
Din toată inima ta
Opreşte şuvoiul.
Când lumea se dizolvă
Totul devine clar.
Treci dincolo
Pe un drum sau altul,
Către ţărmul îndepărtat,
Acolo unde lumea se dizolva
Şi totul devine clar.
Dincolo de acest ţărm,
Dincolo de celălalt ţărm,
Dincolo de orice,
Unde nu există început,
Şi nici sfârşit.
Mergi, fără frică!
Meditează.
Trăieşte în puritate.
Fii tăcut.
Fă-ţi datoria, cu răspundere.
Zilnic soarele străluceşte,
Şi războinicul în armura lui străluceşte.
Noaptea luna străluceşte,
Iar Maestrul străluceşte în meditaţie.
Dar Cel ce este Treaz, (Buddha)
Străluceşte în lumina spiritului,
Zi şi noapte.
Un Maestru renunţă la răutate.
El este senin.
Lasă totul în urmă.
El nu este ofensat
Şi nici nu jigneşte pe cineva.
Niciodată nu răspunde cu răutate răutăţii.
Vai de cel
Ce ridică mâna asupra altuia,
Şi cu atât mai rău
Pentru cel ce se răzbună.
Rezistă plăcerilor lumeşti
Şi impulsului de a răni—
Până ce suferinţa dispare.
Niciodată nu aduce ofensă
Prin ceea ce gândeşti, spui sau faci.
Slăveşte-L pe Cel Treaz,
Ce-ţi arată Calea.
Onorează focul sacrificiului Său.
Părul împletit, sau familia, sau casta
Nu fac din El un Maestru.
Ci adevărul şi bunătatea,
Cu care este binecuvântat.
Părul tău este încurcat
Şi stai pe o piele fină de căprioară.
Ce prostie!
Când în interior tu eşti înăsprit de poftă.
Hainele Maestrului sunt zdrenţuite.
Venele-i sunt ieşite pe tot corpul,
Emaciat,
Singur în pădure
El stă şi meditează.
Un om nu se naşte stăpân pe sine.
Un Maestru nu este niciodată mândru.
El nu-i bârfeşte pe alţii.
Ne mărturisind nimic, ne lipsindu-i nimic.
El este fără teamă.
Nu tremură.
Nimic nu-L leagă,
Este liber în mod desăvârşit.
Astfel, taie
Cureaua(ura), chinga(lăcomia) şi frânghia(falsa învăţătură).
Slăbeşte legăturile.
Deschide uşa somnului
Şi trezeşte-te.
Maestrul îndură
Insultele şi tratamentul necorespunzător,
Fără a reacţiona.
Căci spiritul Lui este o armă.
Nu este vreodată mânios.
Îşi respectă promisiunile.
Nu este confuz, este hotărât.
"Acesta este ultima mea naştere!", spune El!
Apa nu stă pe frunza florii de lotus,
Nici sămânţa de muştar în vârful unui ac.
Dar El este neclintit.
Căci El a ajuns la sfârşitul suferinţei
Şi şi-a aruncat povara.
El priveşte adânc în ordinea lucrurilor
Şi le cunoaşte natura.
Ştie să discernă
Şi astfel ajunge la capătul drumului.
Nu zăboveşte
Cu cei ce au o casă,
Nici cu cei fără adăpost.
Nu aşteaptă ceva,
Călătoreşte singur.
Nu răneşte pe nimeni.
Nu ucide vreodată.
El trece cu dragoste printre cei fără dragoste,
Cu pace şi detaşament
Printre calici şi mofturoşi.
Răutatea cade de pe El,
Asemenea seminţei de muştar din vârful unui ac,
La fel şi pofta, ipocrizia, mândria.
Nu aduce prejudicii nimănui.
Chiar dacă spune adevărul.
Cuvintele lui sunt curate,
Niciodată aspre.
Orice nu-I aparţine
Refuză,
Bun sau rău, mare sau mic.
Nu doreşte nimic de la lumea asta
Şi nici de la cea viitoare.
Este liber!
Fără dorinţă, fără îndoială,
Mai presus de judecată şi necaz,
Mai presus de plăcerea simţurilor,
A trecut dincolo de timp.
Este pur şi liber.
Cât de curat este EL.
Este luna clară.
Este serenitatea.
Este strălucirea.
Căci a depăşit
Viaţă după viaţă,
Drumul murdar şi înşelător al iluziei.
Nu tremură,
Nu are inima strânsă, nu este ezitant.
A găsit Pacea.
Cu calm
Părăseşte viaţa,
Casa, plăcerea şi dorinţa.
Nici un om nu-L poate reţine.
Nici un zeu.
Nimic din toată această creaţie, nu-L poate reţine.
Dorinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce,
Suferinţa l-a părăsit,
Niciodată nu se va mai întoarce.
Este calm.
Sămânţa renaşterii din EL
A murit.
A cucerit toate lumile interioare.
Cu ochii nepărtinitori
Priveşte pretutindeni
Suişurile şi coborâşurile.
Şi cu mare bucurie
Realizează că a terminat.
S-a trezit din somn.
Iar Calea pe care a apucat
Este ascunsă oamenilor,
Este ascunsă chiar şi spiritelor şi zeilor,
Prin virtutea purităţii Lui.
În El nu mai există ziua de ieri,
Nici mâine,
Nici azi.
Nu posedă nimic,
Nu doreşte nimic.
Este plin de putere.
Neînfricat, înţelept, slăvit.
A supus toate lucrurile.
Priveşte prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la finalul drumului,
A trecut de râul nenumăratelor vieţi,
Nenumăratelor morţi.
Dincolo de suferinţa iadului,
Dincolo de marea bucurie a paradisului,
Prin virtutea propriei purităţi.
A ajuns la sfârşitul drumului.
Tot ce-a avut de făcut, a făcut.
Şi acum este UNU-L.
» Suntem in aceeasi barca !
» Despre Biblie !
» Omul in afara trupului
» Egoismul !
» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
» Despre iubire !
» O singura inima,o singura minte.
» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala