Dumnezeul meu !

"Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna,
Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:
căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,
când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
Cine a spus, şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele?"

Chiar dacă ştim că există o singură forţă care acţionează în vieţile noastre, în ciuda acestui lucru, dacă vedem ceva ce nu ne place, dacă trăim experienţa a ceva nedorit, uităm imediat că viziunea noastră, gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre sunt controlate şi modelate de Creator. Dimpotrivă, credem că suntem independenţi.

Un sentiment, o acţiune sau un gând, care sunt ieşite din comun şi nu vin în întâmpinarea aşteptărilor mele, sunt de ajuns pentru ca eu să nu mai fiu gata să conectez evenimentul respectiv cu Creatorul. Pot să menţin conexiunea cu El doar dacă am o părere bună despre El, şi invers, momentul în care am o părere proastă despre El ne separă; deci, mă gândesc la o altă forţă şi o atribui celorlalţi oameni, mie însumi, naturii, dar nu unicei Surse.

Totuşi, mai târziu, mă întorc din nou şi mă gândesc la unica putere care acţionează în interiorul a tot. Astfel învăţăm să legăm toate stările şi absolut totul de Creator.

El trezeşte în noi diferite stări neplăcute pentru ca, în ciuda şi deasupra separării, să ne conectăm cu El astfel încât nu vom fi dependenţi de sentimentele noaste, de înţelegerea noastră, dar vom vrea să ne conectăm cu emoţia şi puterea Lui.

O persoană nu are altă corectare, decât să atribuie toate momentele prin care trece acum sau prin care va trece, direct Creatorului. Astfel, ea justifică creaţia pentru că toate lumile şi toate timpurile au fost create numai pentru a forma în interiorul unei persoane sentimentul Creatorului.

Totul este modelat numai pentru a ne dirija pe noi spre descoperirea Creatorului.