Acasa
De ce vedeţi oameni în sens material al cuvântului?
Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva?
Nu spune nimic unei persoane.
De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea. Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu.
Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit. Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.
Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.
Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om. Până atunci, ea nu este om.
Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.
Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr.
Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva?
Nu spune nimic unei persoane.
De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea. Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu.
Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit. Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.
Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.
Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om. Până atunci, ea nu este om.
Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.
Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr.
» Suntem in aceeasi barca !
» Despre Biblie !
» Omul in afara trupului
» Egoismul !
» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
» Despre iubire !
» O singura inima,o singura minte.
» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala