Jurnal thats_life ( eddy)

Astazi ..doar zambesc .
Zambesc cu sufletul si toata fiinta in fata vietii care imi este pusa inainte ,plina de miracole si minunatii !

ei,da....invingatorule!

Dacă am fost creaţi de o Forţă Superioară, atunci de ce nu simţim acest lucru?

De ce este aceasta forţă ascunsă? Dacă am fi ştiut ce vrea de la noi, nu am fi făcut atâtea greşeli şi nu am mai fi fost atât de răvăşiţi de pedeapsa.

Cât de simplă şi de plină de bucurie ar fi fost viaţa dacă Creatorul ar fi fost revelat!

Nu ne-am fi îndoit de existenţa Lui şi am fi putut toţi să recunoaştem îndrumările Lui pentru noi şi pentru lumea întreagă.

Am fi ştiut motivul şi scopul creării noastre, am fi văzut reacţiile Lui la acţiunile noastre, am fi comunicat cu El şi I-am fi cerut sfatul înaintea fiecărei acţiuni. Cât de simplă şi frumoasă ar fi viaţa!

Inevitabila concluzie: singura noastră aspiraţie în viaţă ar trebui să fie revelarea Creatorului.

Postat 06 January 2011 - 06:49 AM

Ma simt obosit.
Nu de scurta`mi viata actuala .....probabil de miile de ani de cautari .
O stare pe care o pot descrie in cuvinte insa...ma simt prea obosit sa o mai fac.

Un tanar care a fost cuprins de dorinta de a porni in cautarea adevarului a lasat in urma lui tot ce avea,familie,rude,prieteni,casa....a renuntat la toti pentru ca pleca in cautarea adevarului.
In calatoria sa ,el a trecut prin multe evenimente,a intalnit fel si fel de oameni,a intrebat in stanga ,in dreapta,cu dorinta vie de a gasi adevarul.
A strabatut ani in sir,cale lunga prin multe tari,intampinind atat de multe lucruri.
Si anii au trecut,au trecut....si el de acum...era deja imbatranit de zile.
Nu reusise sa gaseasca adevarul,pe care il cautase atat de multa vreme.
Dezamagit fiind de toti si de toate...s-a gandit sa se intoarca acasa.
I-a luat ceva vreme sa ajunga acasa ca de...omul nu mai era tanar si nici in putere.
Ajuns in pragul casei lui....deschise usa si....acolo gasi adevarul ...inlauntrul casei lui,il astepta adevarul.

La ajutat oare aceasta calatorie a lui sa gaseasca adevarul ?
NU. L-a ajutat insa sa...il recunoasca.

Postat 06 January 2011 - 07:02 AM

Trebuie oare sa ajungem toti la acelasi gand ? Sa fim insufletiti de acelasi gand ?

Trebuie oare sa ajungem la un numitor comun cu totii ?

Tot aud vorbindu`se de adevar,de lumina,de lumi ascunse, de lumi spirituale,de o realitate iluzorie,de manipulari,de trairi si simtiri,de senzatii,de intelepciune,de pricepere....unul crede ca stie mai mult decat altul,unul se crede a fi mai profund in gandire decat celalalt,nu stiu ce nu am auzit in decursul acestor ani.
Nici nu imi vine sa vorbesc despre mine pentru ca mi se pare ca repet ce spun altii .
Citesc anumite experiente expuse de altii ,dezvaluiri din viata personala,trairi intense,necazuri din care au rezultat iluminarea....etc
Ce sa vin sa spun eu...aceleasi lucruri ?? Hm ...ma tot gandesc.
Spun doar ca am trait si am trecut prin tot ce ati trecut voi toti laolalta adunati.
Nu ma face special cu nimic acest lucru.NU
Spun doar ca imi este cunoscut ce spun altii,ca traire,senzatii...emotii...etc

Sunt doar o particica din existenta,nimic mai mult.
Ce pot pretinde ca stiu ?

E ceva care ma deranjeaza totusi !
Nu tot timpul,insa...uneori cand sunt cuprins de o anumita stare...ma deranjeaza.
Ma deranjeaza tot jocul asta al Creatorului.
Este un joc...nimic mai mult.
Complicatiile sunt infinite.
Dar complicatiile pleaca din Unu.
Simplificarile insa sunt limitate pana la reducerea minima...reintoarcerea la Unu.
Celula incepe sa gandeasca ca ea face parte dintr-un urias organism si deodata nu se mai simte satisfacuta.
Asta sunt eu ...acum,in momentul asta.
OK zic,sunt o parte infima dintr-un urias organism. Si ? Si ce ? Realizarea acestui lucru ar trebui sa imi aduca vreo satisfactie sau ce ?
Ma deranjeaza faptul ca nu sunt emanatorul ci doar emanatia.
Emanatia nu ar fi trebuit sa ajunga sa gandeasca astfel .Avand o astfel de gandire chiar fiind parte din organism,gandirea il desparte si il face individ.Se simte separat si nu intelege cum a ajuns sa fie in acest organism.
Gandeste oare mana mea ca ea face parte din trup ? A stat ea vreodata oare sa ia seama la acest lucru ?
Never !
Daca ar fi gandit asta cred ca ar fi fost impotriva intregului trup.S-ar fi miscat cand ar fi vrut ea probabil,s-ar fi impotrivit,cred ca la fel ar face toate membrele.
Deci ,eu fac parte dintr-un organism urias si nu imi place viata de aici.
Ma deranjeaza ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fiu aici .
Deci cineva m-a creat ,de fapt s-a creat pe sine si a creat si iluzia individualitatii ...a creat mintea,care este un obstacol urias in calea odihnii.
Eu eman din Unu si sunt Doi ,o reflexie a lui UNU.
Doi fiind 1 si 1 .
.........................................................

Trecand peste asta ,de ce nu ma dizolv ???
Ma gandesc ca atunci cand ajungi sa simti pur si simplu ca esti Una cu tot ...ar trebui pur si simplu sa dispari in UNU,sa nu mai existi constient .
Ce vreau sa spun ..
De exemplu,picatura din ocean atata timp cat este in afara lui ea simte dorinta de a fi una cu oceanul si il cauta.
Insa atunci cand revine in ocean si se uneste cu el....ea se pierde in el si pierde individualitatea nemaiputand atunci gandindu`se " ce rau era cand eram in afara oceanului" - a gandi asta chiar in mijocul oceanului...ar insemna ca gandirea sa o desparta.sa fie inca parte separata din ocean prin insasi gandirea-mintea

Deci Cel care Gandeste.Ganditorul tuturor lucrurilor din care Eu am emanat,si din care imi trag propietati asemenea Lui,atunci cand ma reintregesc cu EL eu nu mai pot face diferenta intre eu si El...va fi doar El,iar eu voi uita tot.
Dispar pur si simplu in El.


Postat 06 January 2011 - 07:31 AM

Avem nevoie de o fiinta umana care sa nu fie indoctrinata religios sau
politic. Educatia sa fie numai o dezvoltare a inteligentei, astfel
incit ea sa isi poata gasi intr-o buna zi propriul sau adevar.
Nu uitati insa: daca adevarul nu este al vostru, atunci nu este
adevar. Pentru a fi adevar trebuie sa va apartina, sa provina din
experienta voastra; adevarul nu poate fi imprumutat.`


Postat 07 January 2011 - 02:02 AM

Ai incercat sa nu te superi, ti-ai impus de multe ori acest lucru si, totusi, te superi in continuare. Ai incercat sa nu fii lacom, dar mereu cazi in capcana lacomiei. Ai incercat tot felul de lucruri ca sa te schimbi, dar nimic n-a avut succes. Ai ramas acelasi.

Si iata ca eu iti spun ca exista un secret simplu - constientizarea. Iti vine greu sa crezi ca simpla constientizare te va ajuta cand nimic altceva nu ti-a fost de folos? Un secret este o cheie. Cheile sunt mici. O cheie mica poate sa deschida un lacat mare.

Cand oamenii il intrebau pe Buddha:" Ce ar trebui sa facem sa nu ne suparam, sau ce ar trebui sa facem sa nu fim lacomi, sau ce ar trebui sa facem sa mai fim atat de obsedati de sex sau de mancare?", raspunsul lui era mereu acelasi:" Fiti constienti. Aduceti constienta in viata voastra'.

Discipolul lui, Ananda, asculta cum oamenii ii prezentau fiecare problema lui, boala lui, si era nedumerit ca reteta era mereu aceeasi. De aceea l-a intrebat:" Ce e cu tine? Ei vin cu boli diferite- unul e bolnav de lacomie, altul e bolnav de sex, si tot asa- dar tu le prescrii tuturor aceeasi reteta". Iar Buddha a spus:"Bolile lor sunt diferite, intocmai ca visele lor".

Daca doua sute de persoane dorm, ele au doua sute de vise. Dar daca fiecare vine si ma intreaba cum sa scape de visul sau, medicamentul este acelasi:Trezeste- te! N-am sa dau fiecaruia alt medicament:reteta o sa fie aceeasi. Medicamentul poate fi numit constientizare, sau atentie concentrata, sau luare aminte, sau meditatie - exista diverse nume pentru acelasi medicament.


Postat 07 January 2011 - 01:03 PM

`Când nu mai există preferinţe şi antipatii, vederea devine limpede, iar ceilalţi îţi apar exact aşa cum sunt. Când această claritate se extinde asupra întregii conştiinţe, existenţa în ansamblul ei îşi revelează realitatea în faţa ta. Această realitate este Dumnezeu, sau adevărul absolut.

Încercaţi să înţelegeţi: fericirea, nefericirea, tristeţea, bucuria – toate acestea vin şi pleacă, la fel ca şi vremea. Singur martorul rămâne centrul tuturor lucrurilor, imuabil, neschimbător, lipsit de cauză, unic. Căutaţi acest martor înlăuntrul vostru şi în final totul vă va deveni clar. Atunci când atingi starea de claritate în interior, realitatea exterioară devine transparentă.
Tot ce trebuie să faceţi este să deveniţi din ce în ce mai conştienţi de faptele voastre, mai lucizi. Aceasta este singura meditaţie autentică: să devii din ce în ce mai conştient.

Atunci când eşti foarte conştient, luciditatea devine o armă, un cuţit care poate tăia dintr-o singură lovitură toate lanţurile fiinţei`


Postat 08 January 2011 - 02:59 AM

Cine poate să priceapă ce înseamnă corpul şi ce este sufletul, şi care sunt relaţiile lor reciproce? De ce credem noi că suntem compuşi din 2 părţi - material şi spiritual? Unde se găseşte elementul Eu-lui nostru etern? Ce se întamplă cu Eu-l înainte de naştere şi după moarte? Este acesta oare acelaşi Eu pe care îl percep acum ?



Postat 09 January 2011 - 08:31 PM

De obicei omul este preocupat doar de el însuşi, fie în suferinţe sau în plăcere.
Dar dacă i se face dor de spiritualitate, este nevoie să-şi transfere propriile interese spre lucrurile aflate în afara lui, deci înspre universul plin de El.
E nevoie să trăiască pentru Creator şi dorinţele Lui, să lege tot ce se întamplă, de Creator şi de Scopul Creaţiei
Trebuie să i se dăruiască cu totul Creatorului, astfel încat numai învelişul corpului să rămană în cadrul materialului, iar sentimentele interioare, esenţa sa de om, , eu-l său, tot ceea ce denumim suflet, să treacă din corp în afara lui.
Atunci va simţi forţa binefăcătoare, pătrunzand întregul univers, toată Creaţia.



Postat 10 January 2011 - 08:52 PM

Este oare omul cel care face cu adevărat alegerile, sau oare este Creatorul cel care i le dictează? Sau, cu alte cuvinte - cine alege? Omul alege pe Creator, sau Creatorul îl alege pe om?

Alegerea naturală a omului, conştientă şi în subconştient, va fi totdeauna a drumului pe care va găsi cele mai mari plăceri, adică , în mod clar omul va alege totdeauna plăcerea cea mai intensă posibilă. Aici, în aceste acţiuni, nu există alegere, liber arbitru.


Dar omul care îşi bazează alegerile pe adevăr şi nu pe plăceri, are parte de dreptul de a alege şi libertatea de a hotărî. El consimte să meargă pe calea adevărului, cu toate că e presărată cu suferinţe; totuşi, dorinţa naturală a corpului este de a scăpa de dureri, şi de a căuta voluptate. Această tendinţă îngreunează mersul pe drumul adevărului, judecand lucrurile în funcţie de parametrul ADEVĂR (versus minciună).Cei ce acţionează pentru a fi răsplătiţi, sau a evita pedeapsa, nu au ca scop măreţia Creatorului, pentru că au alte interese. Ei se aşteaptă la plată în această lume şi în cea viitoare. Nu au nevoie de Creator, de aceea nu au nici o legătură cu El.

Dacă nu exista El, iar plăcerea provenea din alt izvor, omul se grăbea să mulţumească acelui izvor de bucurii.


Postat 10 January 2011 - 09:30 PM

AICI SI ACUM

In lumea spirituala nu poti ajunge cu trenul si nici zburand cu avionul.
Pentru ca ea Lumea Spirituala se afla in noi.

Suntem capabili doar sa invitam inaluntrul nostru simtirea spirituala,
sa ne ascutim simturile,sa deschidem larg perceptia fata de ce se intampla chiar aici.
Si atunci ne vom gasi intr`o aventura care nu se termina ,aventura minunata care ne va lasa cu gruile cascate de admiratie.

Nu trebuie a distrugem ceva in interiorul nostru.
Defectele cele mai mari trebuie sa ramana.
Acestea vor fi doar uneltele noastre de lucru existente deja inca de la inceput.




Postat 11 January 2011 - 12:06 AM

- De ce iti plange sufletul !?

- De ce ....

- De ce esti trist ?

- In incercarea de a afla aceasta, sunt de ani ....

Parca nu se mai termina si a afla odihna imi este greu,
o zaresc din cand in cand,cand cobor adanc in ceea ce numesc - Eu.
Sunt prizionier intr`o celula ...si prin cele cinci ferestre limitat ma vad ca sunt,
caci privitul in afara nu imi poate da odihna insa,dupa care plang .
Si privind milenii prin ferestre ,am uitat sa intorc privirea ,doar ce vazut`am in afara am ajuns sa cred ca`mi este firea.


Postat 11 January 2011 - 04:53 AM

`Când gândirea pur logică tinde, prin mijlocirea abstractului, să depăşească planul fenomenelor pentru a sesiza Principiul transcendent al acestora, ea este pusă în situaţia de a-şi recunoaşte limitele - trasate de condiţionările cunoaşterii distinctive - şi neputinţa sa de a le depăşi; nu pentru că le-ar recunoaşte întotdeauna, căci altfel nu ar exista sisteme filosofice, dar propriile piedici arată că nu este suficient să construieşti teorii pentru a sesiza Realul în sine. Doar doctrinele tradiţionale şi, prin urmare, „inspirat” merg dincolo de cercurile vicioase ale mentalului şi arată calea de ieşire spre Intelectul pur, universal şi „necreat”.


Spiritul rezidă în străfundurile sufletului, deşi îl transcende. Sufletul şi toate manifestările formale sau distincte, fie ele interne sau externe, izvorăsc din el, dar el este fără formă şi fără distincţie ; în el, subiectul şi obiectul cunoaşterii nu sunt decât unul: Spiritul se cunoaşte în întregime, este Cunoaşterea totală şi tot ce este cognoscibil în sine şi în lucruri.
Gândirea nu este decât un plan de reflexie individuală şi formală a ceea ce poate fi cunoscut de Cunoaştere sau de Spirit; ea se mişcă întotdeauna între un subiect mental, sau cel care gândeşte, şi un obiect mental, sau ceea ce se reflectă în gândire.
Dar ceea ce se reflectă în gândire, nu este asimilat de ea decât în forma sa mentală, nu în forma sa concretă - fie corporală, fie subtilă -şi nici în realitatea sa supra-formală, spirituală şi universală. Astfel, gândirea este o oglindă psihică şi raţională a tuturor lucrurilor inteligibile, oglindă ce nu devine niciodată ceea ce reflectă.

Gândirea nu îi permite celui care gândeşte să asimileze, doar prin ea, realitatea obiectului mental: ea rămâne cunoaşterea simbolică a lucrurilor, cunoaştere ce îl apropie pe gânditor de ele, dar nu îl identifică efectiv cu ele. Gândirea face să dăinuie încă dualismul între subiect şi obiect într-o asemenea măsură încât omul, care nu se cunoaşte pe sine însuşi decât prin ea, nu se cunoaşte cu adevărat şi nu reprezintă pentru el însuşi decât propria sa formă mentală, gândul sau imaginea pe care şi-o face despre sine. Acest dualism, inerent gândirii, este cauza îndoielii şi a erorii; Spiritul, dimpotrivă, este unitatea reală a subiectului şi a obiectului de cunoscut, iar această unitate este certitudinea, adevărul cunoşterii.


Adevărul nu ar putea fi găsit doar prin gândire, adică prin intermediul unei facultăţi care, datorită naturii sale dualiste, nu poate depăşi cu totul abisul propriilor îndoieli.
În schimb, omul nu poate găsi Adevărul fără ajutorul gândirii, pentru că el este o fiinţă gânditoare şi dacă gândirea nu ar
avea nici un raport cu Adevărul, omul nu ar avea nici o legătură conştientă cu el.

Un lucru este sigur : noţiunea mentală de Adevăr există; gândirea îl opune erorii şi îl identifică cu conceptul de Real. Aceasta indică, ad extra, un raport între gândire şi Adevăr, „raport” care, ad intra, nu este altceva decât Spiritul. Spiritul este acela care conduce la Adevăr. Gândirea este linia de unire între om şi Spirit, dar se interpune între ei, în acelaşi timp ca un obstacol din cauza dualismului său „organi”, ale cărui expresii sunt îndoială şi eroarea; de asemenea, gândirea nu ar putea să depăşească eroarea şi să se integreze în Adevăr fără a se conforma Spiritului şi, în final, să dispară în el.`


Postat 12 January 2011 - 01:18 AM

Oare despre cate lucruri nu am vrea noi sa vorbim ?

Cate ganduri nespuse se ascund in fiecare dintre noi ?

Oricat de multe am spune,orice am face ,oricat de apropiati am fi unii fata de altii ,avem in noi o lume a noastra pe care probabil putini dintre noi ar lasa`o sa iasa la iveala.

Care sunt gandurile voastre pe care nu le puteti spune nimanui ?

Cat de mult sunteti gata sa va deschideti unii fata de altii ?

Care va sunt limitele ?

Nu am intalnit inca omul care sa se deschida in fata cuiva cu toata fiinta.

Teama de a nu fi catalogati si judecati de altii,teama de a nu iti crea o imagine proasta in fata celuilalt te tine intr-o lume a ta propie despre care nu vei vorbi probabil niciodata .
Putem invige temerile acestea si sa ne deschidem unii fata de altii,intr`atat incat sa putem vorbi deschis despre orice gand `necurat` care ne trece prin minte ??

Ce va gandi celalalt despre mine daca va sti ca eu am un `astfel` de gand ???

Cat de mult ne putem apropia unii fata de altii incat sa ne stim in totalitate !???


Postat 13 January 2011 - 03:28 PM

Energia vietii constă în unificarea, unitatea dintre indivizi.

În măsura unitatii oamenilor intr-un întreg, în ciuda egoismului care ii impinge la separare , ei devin similari cu unitatea existenta in Forta Superioara – Creatorul, care este sursa vieţii.


Sa ne dam silintele sa ne unim intr-un singur suflet ,sa fim acelasi gand ,aceeasi simtire,sa fim Unul !


Postat 16 January 2011 - 05:20 PM

Oamenii chiar nu mai vad nici o reala sursa de plăcere în lumea actuala. La sfârşitul zilei, nici o stea – indiferent cât e de luminoasa – nu-mi mai pare stralucitoare. Şi “vestejirea”, oboseala noastra, simtindu-ne ca si cum am cădea în Gaura Neagră, anunta aceasta etapa finală a egoismului. Acest egoism a consumat totul, nimic nu ne mai ramane, doar întunericul interior.

Postat 16 January 2011 - 05:26 PM

Noi toti suntem impreuna conectati in sistemul sufletului comun. Dar cum putem avea o influenta pozitiva asupra constiintei colective, care este plina de ura?

Pentru a face acest lucru, trebuie sa simtim ca nu avem posibilitatea de a alege, ca noi ne apropiem de auto-anihilare (criza), de o viata care este mai rea decat moartea, si ca nu putem evita acest lucru. Acest sentiment ii va face pe oameni sa se conecteze unii cu altii. Natura oamenilor, dorintele egoiste de a primi placere, ii va conduce la aceasta conectare. Oamenii vor dori asta pentru ca este singura modalitate de a se simti bine.
Chiar acum, noi suntem capabili de “a da de dragul de a primi”, de exemplu, atunci cand platim pentru ceva de care avem nevoie de la un magazin. Chiar si aceasta simpla tranzacţie este un mic sacrificiu. Acest lucru nu exista la regnul animal sau la copiii mici. Cu alte cuvinte, aceasta nu vine din instinctele noastre.
Oricum, fiecare persoana trebuie sa inteleaga ca are responsabilitatea de a se conecta cu altii in mod corect. Si oamenii ar trebui sa faca toate eforturile pentru a invata sa se conecteze corect. Umanitatea este un sistem inchis, si, ca in fiecare sistem inchis, totul trebuie sa aiba drept obiectiv sustinerea si pastrarea unitatii, echilibrului si armoniei. In cazul in care acestea sunt rupte, fiecare membru al sistemului va avea de suferit. O parte din sistem nu se poate simti bine in detrimentul alteia.


Postat 16 January 2011 - 06:08 PM

Mediul nostru inconjurator influenteaza gandurile si dorintele noastre, care, mai departe influenteaza comportamentul nostru, iar comportamentul nostru schimba genele generatiilor viitoare.

Se dovedeste ca gandurile si dorintele noastre dau forma urmasului nostru si dupa mai multe secole o fiinta devine o consecinta nu numai a genelor de origine, ci si a modului de viata (gandurile si dorintele) pe care inaintasii le-au ales pentru ei insisi.


Postat 17 January 2011 - 05:57 PM

Trebuie sa privesti lumea ca parte din tine, care nu e inca corectata si prin urmare pare straina. Oricum, daca o corectezi, te vei atasa de ea si o vei simti ca parte integranta din tine. Asa are loc revelatia.
Daca intr-adevar simti cat de mult depinzi de altii, atunci, in acelasi timp, vei descoperi ca toti sunt parte din tine, dar in afara controlului tau. Ei sunt precum copiii tai pe care ii simti ca parte inseparabila din tine, chiar daca nu asculta de tine si nu vor sa fie impreuna cu tine.
Astfel se dezvaluie de fapt ca toate sufletele, omenirea intreaga sunt parti ale sufletului tau. Dar esti inselat constient de sentimentul ca ei sunt separati de tine, ca sunt straini. Altfel corectarea ar fi imposibila. Daca pentru inceput, as fi simtit ca lumea intreaga e parte din mine, nu as fi fost in stare sa corectez nimic. Senzatia mea, ca ei sunt straini, ca e o distanta care ne separa, e exact motivul pentru care e usor pentru mine sa ii corectez. Daca as simti aceste parti inauntrul meu, ar fi un lucru groaznic si foarte greu de facut; n-as putea sa ma ating de ele.
De aceea Creatorul „le-a smuls” in afara mea si mi-a dat ocazia sa ma raportez la ele ca la niste straini. Daca doresc sa mi-i apropii si sa primesc o influenta buna ca replica de la ei – asta inseamna ca, deja ii corectez. Aceasta iluzie a separarii intre mine si straini serveste scopului corectarii mele, dar in realitate, sunt partile mele proprii, inseparabile.


Postat 18 January 2011 - 07:36 PM

Fiecare persoana vrea sa fie deasupra celorlalti, sa-i controleze si sa se foloseasca de ei. Daca ar deveni egal cu restul, nu ar mai avea nimic sa-i satisfaca dorinta.


Postat 18 January 2011 - 07:48 PM

Individul care traieste in propria realitate, poate, brusc sa inceapa sa inteleaga, ca aceasta intreaga realitate se desfasoara pur si simplu in fata lui si ca el nu are absolut nici o libertate de alegere. Este ca si cum el sta intr-o sala si se uita la un film care arata cum el sta intr-o sala si urmareste acel film si asa mai departe, la infinit.

Unde este aici, adevarata realitate? Cu aceasta intrebare incepe cautarea interioara. Aceasta cautare aduce pana la punctul in care incepe sa vada ca ‘acolo’ nu este nimic in afara lui: totul se intampla in interiorul sau; In tot acest timp, corpul si emotiile reflecta aceste imagini interioare pe care el le percepe ca realitate.


Oare suntem niste somnambuli? Sau poate suntem controlati de niste extraterestri, care ne-au plasat in formaldehida si ruleaza pentru noi un film, in timp ce, in realitate noi suntem acolo, inchisi in sticle si dormim de milioane de ani. Si asta consideram noi a fi lumea noastra ?



Postat 18 January 2011 - 11:19 PM

In masura in care ma apropii de alţii, simt forţa care umple spaţiul dintre noi.



Postat 20 January 2011 - 03:02 AM

Totul este un mare mister. Orice efort de a-i găsi o explicaţie este greşit –trebuie doar să îl iubeşti, să trăieşti cu el şi să dansezi cu el.

Oare ?

Postat 20 January 2011 - 02:44 PM