Jurnal thats_life ( eddy)

`Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.

Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.`

Postat 10 February 2011 - 11:58 AM

Există întotdeauna deranjamente interioare prezente în noi.

Cum putem lupta cu ele? Trebuie sa luptam cu ele ?

Trebuie sa iubim deranjamentele! Asta este, trebuie să le uram dar cu iubire! Este ca si cum descoperi o boala şi, pe de o parte te bucuri ca ai descoperit-o în timp ce pe de alta o uraşti.

Orice deranjament este un mesager de Sus, pentru a te directiona, a te modela, a te pune în miscare şi a-ti da o forma specifica. Totul vine de la Cel care este Bun si Face Bine. De aceea, daca acum primesc orice fel de reacţie sau raspuns rau, sau o îngreunarea a inimii, atunci chiar daca nu le iubesc, ar trebui cel puţin sa le întampin cu bucurie.

Totusi, ar trebui de asemenea să ne adancim inauntrul tuturor acestor deranjamente, dar sa ascedem deasupra lor. Trebuie sa le acceptam pe toate ca pe un ajutor.




Postat 13 February 2011 - 03:55 PM

Omul se naste cu nevoia de a primi, numita iubire de sine. Unde nu poate vedea un beneficiu pentru el insusi, el nu are combustibil pentru cea mai mica miscare


Postat 13 February 2011 - 08:02 PM

Stau 10 oameni
Privind avionul care zboară în zare,
Şi pare de departe,
În ochii spectatorilor,
Cat un ac de gămălie.

Şi unii dintre ei
Măresc avionul
De mai multe ori, cu binoclul.
Însă binoclul fiecăruia este altfel,
Unul măreşte mai mult,
Iar altul mai puţin.

Astfel rezultă că unul vede
Un avion de 4 metri,
Iar celălalt susţine că avionul are 3 metri,
Şi al treilea vede un avion de 2 metri,
Şi de fapt fiecare spune adevărul
Despre ceea ce EL vede.

Cu toate acestea, divergenţele dintre ei
Nu schimbă cu nimic avionul în sine,
Ci toate diferenţele
Depind numai de oamenii
Care privesc
Avionul din cer.


Postat 20 February 2011 - 11:50 PM

Unde este ascunsa forta vietii ?!?

Exista intrebari referitoare la aceasta lume.

Care e secretul vietii corpului material si de unde provine viata?

Am putea strange si uni toate tesuturile necesare corpului intr-un laborator, dar cum aprindem scanteia vietii in care traim?

Sursa vietii nu e in mana noastra, noi doar manipulam corpul cat timp e viu.

Dar de unde rezida tesuturile corpului, forta care il face viu?
Nu putem crea materia vegetala din materia neinsufletita, nici animale din plante, sau oameni din animale.

Asta pentru ca forta vietii se extinde din planul ei ascuns.

Aceasta forta a vietii poate fi dezvaluita in garantia reciproca, ca forta interioara a intregului nostru, daca dorim anularea instrainarii dintre noi si atragerea fortei Creatorului.

Aceasta forta a vietii e privita ca si Creator.

Cand e revelata noua, incepem sa intelegem masura in care intreaga noastra existenta dinainte fusese doar un simplu invelis al acestei forte.

Postat 22 February 2011 - 08:15 PM

atat de..frumos..de..crancen de statornic in cautarea ta...te admir...ai fost mereu asa..leal..un Alchimist..cauti peste tot ca sa te reintorci in tine..si apoi de la capat..tu esti unul dintre cei care pun in miscare lucruri..stari..voi fii cu tine mereu..chiar de daca nu am mai nicidata timp sa postez..viata mea are timpii sai ...un servici cu responsabilitate maxima care-mi devoreaza timpul si energia,dar care nu-mi stinge ..cautarea..caile sunt diferite..scopul e comun....love you..you are the best..

Experimenteaza si descopera adevarul pe pielea ta .Cel mai bun lucru de facut.
Dar ce sa faci ? Ce sa experimentezi ?
Totusi altii au ajuns sa vobreasca despre atat de multe lucruri greu de inteles si greu de atins pentru unii pentru altii .
Iti ramane sa ii crezi pe cuvant atunci cand vorbesc despre aceste lucruri pe care tu nu le vezi ,nu le simti ,nu le atingi si nu le stii ,nu le sesizezi .
Poate o fi asa cum spun ei. Cum te poti convinge ca e asa sau nu ?
Sa experimentezi .
Alta cale nu exista decat sa pui in practica ce spun ei .Doar asa vei vedea daca se adeveresc cuvintele marilor intelepti.


Care este cea mai mare preocupare a omului sau care ar fi cea mai mare dorinta a sa daca nu cea de a stapani vesnicia ? El pe deoparte stie ca este nemuritor si tot vorbeste despre asta ,cum ca sufletul ii este nemuritor si ca doar trupul moare, ca totul se transforma si ca nimic nu se pierde.
Dar totusi ....unde ne ramane amintirea si de ce ne este atat de greu sa o accesam ?
Nu am nici o bucurie sa cred sau sa am convingerea ca de fapt asta nu este singura si prima mea aparitie in acest plan daca nu reusesc sa imi accesez memoriile ,inregistrarile si amintirile care stau adanc inchise in mine .
Aceasta incapacitate a omului de a accesa aceste date despre sine ii ingreuneaza starea si de multe ori cade in deznadejde .


Daca esti manat de o dorinta profunda si foarte arzatoare de cunoastere vei ajunge cu siguranta sa depasdesti limitele pe care crezi de fapt nu le poti depasi .
Insa daca totul este Lege ,cine se poate ridica deasupra lor ?


Simt totusi un lucru ,ca din acest plan avem totusi un acces la tabloul de comanda care produce schimbari in planul in care traim .
Un lucru de care sunt f preocupat de ceva vreme este : de ce nu imi pot folosi creierul la o capacitate maxima ?
Ce ma impiedica sa fac asta ? Ma limitez singur sau pur si simplu am fost limitat de catre o forta superioara ?
Mi se pare absurd de exemplu sa stau sa imi bat capul sa invat o limba straina cand mi se pare normal sa o stiu pur si simplu . Si multe alte chestii care ma deranjeaza teribil legat de limitarile care nu le putem depasi .
.....................

Daca toti ceilalti sunt parti ale tale ,inseamna ca atunci cand tu te schimbi ei si celelalte parti se schimba impreuna cu tine ?
Ma gandesc la asta de multe ori si incerc sa o asimilez cat mai bine .
Sa spunem ca o persoana X de care esti apropiat si ai o relatie cu el/ea, poate fi tata,mama ...oricine pana la urma ,il vezi intr`un anumit mod de a fi(rau) ,sau poate ca doar asa il percepi tu a fi in functie de ce anume este in tine .
Eu stiu un lucru ,ca atunci cand starea ta este una plina de iubire,sau ...ma rog... esti ok ,linistit ,impacat ,plin de compasiune,echilibrat spiritual,cel de langa tine nu iti mai pare a fi atat de rau si il poti iubi,accepta foarte usor .
In acest caz Ce s-a schimbat ? Cine s-a schimbat ? El ? Tu ?
Tu poate ca esti schimbat dar nu vad cum celalalt se schimba odata cu tine .El se schimba odata cu tine doar in ideea ca tu il poti accepta asa cum este ,fara a mai cadea plasa judecatilor care i le aduceai in trecut.
Dar in esenta persoana ramane neschimbata,ea cea fata de care altadata aveai alte perceptii si ganduri ,sentimente si stari.
Daca X s-a shimbat in perceptia mea ,si nu ii mai judec actinunile ca fiind rele ,nu ii mai judeca felul de a fi ,si tot ce ma deranja ,pentru ca eu m-am schimbat ,inseamna asta ca X ca individ s-a schimbat ?
Eu am o stare de liniste si pace ,impacare cu mine si cu X ,dar X ramane acelasi in raport cu restul lumii nu in raport cu mine.Ceilalti nu il vor percepe in felul in care eu il percep .Il vor vedea acelasi om imposibil ...groaznic.
Sunt anumite evenimente in fata carora viata te pune,si uneori nu stii cum anume sa le faci fata .
Am gasit cu cale a trece peste asta prin acceptare si prin punerea evenimentelor din viata mea pe seama unei puteri de sus care face si creeaza aceste lucruri doar in beneficiul meu .


Dar cand reusesti sa accepti un om imposibil langa tine ,dandu`i libertatea de a face ce vrea, de a il lasa sa zaca in prostia lui , in neputinta lui ,cand nu te mai oftica caracterul care il are , si iti spui : E ok ...sa faca ce vrea pe mine nu ma atinge ,nu ma misca si nu ma dezechilibreaza ,este asta scopul final al evenimentului in sine ,al relationarii cu X ?


Dar relatia cu X pe care o ai ,este o relatie cu mai multe radacini pentru ca ele se intind catre ceilalti membri ai familiei tale pe care nu ii poti obliga sa se raporteze la X in modul in care tu o faci . In acest caz X (viata de fapt) te pune in dificultate pentru faptul ca are o legatura directa si cu cei dragi tie care sunt afectati de X si ei nu il pot schimba pe X pentru ca nici ei nu sunt in stare sa se schimbe pe ei,nu isi gasesc starea de iubire care sa ii ridice deasupra perceptiei `eronata` care o au fata de ...X .Ei nu sunt ca tine . Sunt mai slabi si departe de de a vedea lucrurile pe care tu le vezi .


Cum impaci aceste lucruri ? Cei de langa tine te pun in situatii in care sa iei decizii ?Cum te impaci intre X si cei dragi tie,familia ta ? Ar trebui tratati la fel de tine caci tu ii vezi a fi la fel ,in realitatea si perceptiile care traiesti tu nu faci diferente intre ei .
Si totusi evenimentele continua si te preseaza si mai tare ......trebuie sa legi de asa maniera incat toti sa aibe de castigat.


E prea complicat ?

Am din nou acelasi sentiment de baga`mi`as picioru in tot.


Cum sa vorbim ,cat sa vorbim si despre ce sa mai vorbim cand te uiti cu bagare de seama la mersul acestei lumi ,
cand vezi ca doi oameni pur si simplu nu se pot intelege,nu pot comunica ,nu isi pot spune sincer ceea ce simt,
cand nu se mai pot apropia ,cand nu isi mai pot zambi ,cand nu mai au resurse pentru o apropiere sufleteasca,pentru o mangaiere ,o strangere de mana ,o imbratisare....




E jalnic. Ma doare. Cu toate ca stiu ca pana si aceste lucruri isi au rostul lor ...tot ma doare.


Ma doare pentru ca vad ca la urma urmei o alta cale nu exista pentru omul muritor, decat suferinta,cum bine spuneau si marii intelepti .


Te intrebi la un moment dat de ce Dumnezeu pur si simplu nu aseaza lucrurile in marea Lui putere ,in om ,ca totul sa fie bine .Dar totul e bine .Sa definim binele ? Probabil intr`o anumita ordine de idei lipsa suferintei .


Cum sa te bucuri cand vezi ca cel de langa tine nu are cele trebuincioase trupului,sufletului ?Cum sa fii linistit gandindu`te ca ceea ce i se intampla este de Sus si ca Dumnezeu stie El de ce face ce face .


Dumnezeu nu este un om care sa aiba sentimente,Dumnezeu nu are mila ,si nici nu cred ca Iubeste .
El este si nimic mai mult. Toate acestea despre care vorbim i le atribuim Lui dar El pur si simplu nu are nici o treaba .Lucrurile se desfasoara conform Gandurilor Sale,Planului Sau .


Luandu`ne libertatea si destinul in maini ce suntem oare capabili sa facem ?


Nimic. Pur si simplu nu stim sa traim unii cu altii ,nu stim sa ne iubim sa fim drepti si fara partinire.
Suntem robi dorintelor noastre care nu se mai sfarsesc si pentru placerile noastre egoiste distrugem totul in jurul nostru .


Cate discutii fara de sfarsit,cate idei,cate cuvinte ,cate nopti albe,cate scrieri ,cate carti ,cati scriitori care mai de care mai iscuiti in a manui cuvintele....si totusi omul a ramas acelasi .


Pur si simplu o catastrofa ineluctabila paste omenirea. O merita ! Si`a facut`o cu mana ei .


Si pentru ce ? Cat ii va lua omenirii sa inteleaga principul "iubeste`ti aproapele ca pe tine insuti "?




"Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină dorită de sufletul meu!
S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!
Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! "


Aceste cuvtine au fost scrie sute cu mii de ani in ruma,si totusi sunt valabile si astazi .
Daca aceste cuvinte se implinesc si astazi ,e clar ca omenirea este aceeasi .Alte trupuri aceleasi duhuri neschimbate


Ce bucurie sa ai cand vezi ce se intampla in lumea asta ? Cum sa te mai poti bucura ?


Mica familie formata din cativa membri ,mama tata,un copil sau doi sau mai multi ...nu au pace si liniste,nu au armonie ,nu il au pe Dumnezeu ca scop in viata lor ,cine sa ii mai uneasca daca acest sublim scop nu o face inca ?
Ce sa mai spunem de marea familie globala ? Daca doi trei nu se pot intelege,cum se poate vreodata ajunge la intelegerea deplina intre oameni.Daca aceasta se va intampla vreodata ,va fi cu siguranta peste prea multi ani de chin si suferinte.




Ce sa mai zic....Raman la aceste cuvinte in speranta ca omul e va trezi odata si odata .

"Tot ceea ce cauti este chiar langa tine. Unde Doamne iarta`ma te tot duci cu cautarile tale ?
Totul este aici in fata ta,langa tine si in tine .Dupa ce tot alergi ? "


Aceste cuvinte vin de la omul cu care imi impart calatoria vietii .Cat se poate de simplu si adevarat.
De multe ori facem ce facem din anumite impulsionari ale inimii crezand ca e vorba de dragoste si ravna ,ne implicam in dialoguri fara de sfarsit,in discutii in care vrem sa ne aratam adevarurile ,ne contrazicem.dezbatem, le intoarcem pe toate partile ,petrecem ore in fata calculatorului cu N oameni ,si in tot acest timp uitam de ceea ce este chiar in fata ochilor nostri,si nu facem decat sa ne indepartam de cei pe care viata a avut grija sa ii puna langa noi : Raiul nostru ,locul desavarsirii noastre ,mica noastra familie.


E mai usor sa conversam cu altii decat cu cei care sunt langa noi ,sotia ,sotul,copii,tatal,mama...etc .Cautam conversatiile lungi si ne implicam atat de mult pe un forum de spiritualitate pentru ca asta ne aduce un fel de implinire ,acesta fiind un act egoist pe care il tot punm pe seama unor intentii,cautari spirituale ...si ne mintim de fapt.
Poate ca ar trebui sa depui tot efortul si sa faci tot ce iti sta in putina sa te apropii de cei pe care ii ai langa tine,
ei nu sunt o intamplare in viata ta,ei sunt nevoia ta si tu esti nevoia lor .Nu esti in stare a faci din casa ta un colt de rai in schimb traiesti iluzia unui rai intr`o alta gradina a edenului .


Fa din casa ta Raiul de odinioara .Desavarsirea Micului univers va duce la desavarsirea Marelui Univers .

În ce constau eforturile mele, dacă tot ceea ce trebuie să fac este să-i cer lui Dumnezeui să facă totul?

Iată în ce constau eforturile mele: să descopar că “nu există nimic altceva în afara Lui”, că El se manifestă în toate, că El este primul și că El este ultimul, că lumea este plină de El și că doar noi, din întreaga lume, nu simțim această forță deoarece suntem ascunși.



Exist în mijlocul a ceva care lucrează, acționează, funcționează, dirijează totul, iar eu nu observi nimic din toate astea. Nu realizez nimic și, în jurul meu, există doar întuneric și liniște.

Așadar, ce mi-a mai rămas de făcut?


În primul rând, să realizez în ce sistem fascinant, perfect, trăiesc, cum sunt conectat la el și de faptul că pot participa, de pe acum, la conducerea lui, pentru ca, mai târziu, să particip din ce în ce mai mult, într-o asemenea măsură încât să ma implic în lansarea acestui sistem integral. Dar, pentru moment, sunt total detașat de ceea ce se petrece în el.


Acest sistem ma influențează, încet, încet, doar în scopul de a-mi susține existența.




Încearc să-ți imaginezi acest tablou omule. Privește cu ce începi și ceea ce vei realiza. Astăzi, ești ca o muscă somnoroasă care plutește într-un colț întunecos din uriașul castel al regelui, fără să știe nimic despre el. Apoi ești trezit, treptat, până când te scoli, crești și înțelegi. Iar atunci Lumina se aprinde dintr-o dată și vei începe să vezi ce se petrece în jurul tău, așa cum se petrece în filme sau în basme.

A uita de Creator ,se considera a fi singurul pacat.


Egoismul inselator poate conduce pe Om la iluzia ca a ajuns deja printre cei Drepti,pe cand el este foarte departe de aceasta gradatie.


Egoismul sau in cautare de noi evenimente entuziasmante,dupa emotii necunoscute,coloreaza cu fantezia sa munca banala ,constanta si grea,indepartandu`ne astfel de Adevar,in loc de a merge pe calea care duce spre El.


Uneori omul crede in asa masura cele imaginate de el incat convinge si pe altii apropiati de el sa i se increada.
Astfel cand acestia sunt deja convinsi de el ca ar fi devenit un drept,invatat,desavarsit,ii va fi si mai greu sa se debaraseze de minciuna.


Mie imi plac mai mult pacatosii care stiu ca sunt pacatosi decat dreptii care se cred drepti.



Dar pacatosul care se crede drept nu are nici o sansa de a gasi drumul spre adevar caci chiar si in infern vor pretinde ca au fost trimisi sa salveze suflete.



Scopul unui intelept adevarat este acela de a isi convinge uncenicul de grandoarea Creatorului de a`l face sa creada in El si de a il respecta mai mult decat pe intelept.
Astfel cei drepti intr`adevar sunt simpli se indeparteaza de locuri `galagioase` fiind concentrati pe interiorul lor.

Dacă lumea superioară ţi-ar fi fost chiar acum revelată, ai fi înţeles imediat că acest tărâm nu valorează nimic! Noi vom vedea clar că oamenii sunt animale care trăiesc doar pentru a se hrăni. Simt tristeţe pentru această viaţă, la acest moment, nimic nu merită eforturile noastre, nu are niciun rost să facem copii şi să continuăm să suferim..Nimic nu merită! Clar? Şi atunci?



Ah! există lumea superioară! Întâi de toate este eternă şi dincolo de orice limitări. Timp. Spaţiu, informaţie, totul ne devine complet deschis. Timpul încetează să mai existe, el există doar în această lume, aşa cum spun şi fizicienii, numai sub viteza luminii. Informaţia devine completă şi disponibilă acolo. Omul începe să se simtă că există în spaţiul infinit. El acumulează cunoaşterea absolută despre tot ceea ce se întâmplă în întregul sistem al lumilor, în întregul univers, deoarece acest sistem este analog. Nu este un sistem ceas, nu lucrează în impulsuri, este în continuă mişcare şi în acelaşi timp se odihneşte în linişte. Tu simţi că eşti în interiorul lui şi în acelaşi timp ştii că într-un fel există în tine, adică, tu eşti tot ceea ce este!



Dacă ţie ţi se întâmplă să vezi, chiar şi cea mai mică parte din acest tablou, chiar şi un gram din el, tu vei deveni sclavul acestei senzaţii.


Dacă ni se va întâmpla revelarea lumii superioare înainte de restrângerea dorinţelor noastre (punct în care omul poate să-şi stăpânească egoul şi chiar să se ridice peste el), atunci chiar şi o picătură de revelare a acestei plăceri enorme, îl va forţa pe om să-şi taie mâna şi piciorul de şapte ori pe zi, numai să trăiască această senzaţie o dată în viaţă.


Înţelegi? Vei fi un sclav şi nu vei putea să faci nimic în afară de a trăi această plăcere.

Lasa trecutul sa fie trecut. Totusi, de acum inainte, totul depinde de tine. Asa ca nu lasa trecutul sa te chinuie; de fapt, nu te mai gandi la el deloc. Facand asa, nu vei face decat sa te opresti din avansare, precum sotia lui Lot din Biblie care s-a uitat inapoi si s-a transformat intr-un stalp de sare. Cel mai important lucru este de a continua sa te misti inainte si sa te concentrezi pe momentul prezent. Obiectivul nostru major, in prezent, este de a gasi modalitatea prin care sa ne ajutam sa avansam de-a lungul drumului.

Eu exist, si in jurul meu am un mediu care ma poate ajuta sa inteleg importanta scopului spiritual. Pot atinge acest scop doar adaugandu-mi dorinte aditionale, pentru ca scopul este descoperit in interiorul acestor dorinte. Si singurul mod prin care imi pot adauga aceste dorinte este prin Creator, Scopul Superior distribuit.

In consecinta, trebuie sa imbin mediul, pe mine si Creatorul intr-un singur punct, si sa fac asta la momentul prezent. Aceasta este singura mea sarcina si responsabilitate. Orice altceva, inclusiv trecutul, nu are nicio legatura cu asta.

Astazi vreau doar sa Iti multumesc !